Proteinele din ou, în special din albuş, au o valoare nutritivă foarte bună. Acestea sunt reprezentate de aminoacizi (cu o prezenţă mai însemnată a tirozinei) şi fosfoproteine. De asemenea, ouăle sunt surse importante de grăsimi de calitate superioară (lecitine), bogate în acizi graşi nesaturaţi.

​

Un ou mediu conţine aproximativ 1,5 mg de fier, o cantitate însemnată, dar majoritatea fierului este legată, probabil, de proteine şi este mai dificil de absorbit de către om. Conţinutul de calciu al oului este foarte bun (30 mg/ou), iar gălbenuşul reprezintă o sursă bună de vitamina A. Oul nu conţine vitamina C.

Digestia ouălor nu solicită foarte mult organismul şi părăsesc stomacul mai repede decât carnea. Albuşul crud conţine o substanţă – antitriptaza, ce scade digestia proteinelor. Tot în albuş se întâlneşte o substanţă glicoproteică – avidina, care se combină cu biotina (vitamina H),  rezultând un produs rezistent la acţiunea enzimelor digestive. Spre deosebire de albuşul crud, gălbenuşul crud se digeră aproape la fel ca şi cel fiert. Cu cât este mai tratat termic şi în combinaţie cu grăsimi prăjite, oul se va digera mai greu. Oul fiert moale se digeră uşor şi este eliminat rapid din stomac (2 – 3 ore) comparativ cu oul fiert tare (3 – 4 ore).

Datorită elementelor nutritive pe care le conţine (fosfolipide, proteine, vitamina A, biotină), oul devine un aliment indicat copiilor şi femeilor după sarcină. Conţinutul ridicat de grăsimi emulsionate din gălbenuş îi conferă acestuia proprietatea de substanţă colagogă (determină evacuarea bilei în duoden).